Asia, Călătorii

Mulțumesc, India, a fost grozav, dar cât mă bucur că s-a terminat!

September 30, 2017

Hauz Khas e un cartier ”cool” și cosmopolit din New Delhi, cu niște ruine interesante, un parc destul de mare și un templu hindus de un alb orbitor. În centrul cartierului sunt câteva străduțe pline de cafenele, restaurante și magazine șic cu marfă scumpă, indienii se duc acolo să se plimbe așa cum ne ducem noi (voi) în Centrul Vechi, seara. M-am refugiat în Hauz Khas pentru că nu mai aveam nervi pentru agitația din India și nu mai voiam să mă plimb prin oraș – în micul cartier aveam de toate: mâncare, cazare și locuri de vizitat.

* * *

Am stat la LetsBunk Poshtel, un hostel nou care arată foarte bine, standardul e de Europa de Vest și erau mulți tineri străini care remarcau, nițel surprinși, acest lucru. La doi pași de hostel este Hauz Khas Complex, cu ruinele unei moschei, madrasa, câteva morminte și un bazin cu apă. Locul e chiar fain, te poți odihni în interiorul ruinelor, privind la parcul de la picioarele tale sau la o nevăstuică fugărind o veveriță, cum am făcut eu. Sentimentul meu era de ”Thank you, India, it was great, but I’m so happy it is over!” De abia așteptam să ajung acasă, la temperaturi normale și la mâncare ”normală”, mi-era dor de toamnă și de starea de a fi toamna, India mă adusese la saturație cu indienismele ei.

La finalul zilei am aluat taxiul spre aeroport, era plin de mașini, dar tot au încercat să pluseze tariful, așa, ca pentru un turist străin, însă nici eu nu m-am lăsat: negociază, negociază, negociază! Îmi amintesc cursa aia pentru că mă simțeam ușurată, urma să plec și priveam totul cu îngăduință, relaxat, ca și cum toate astea nu mă mai priveau deja. N-am putut să intru în aeroport pentru că ajunsesem prea devreme și-am stat într-o sală de așteptare vreme de o oră, cât să mă apuce plictiseala. După două cafele oribile și un avion întârziat, am ajuns într-un final la check-in. Acolo mă privea de pe un afiș o nucă de cocos care nu avea voie în bagajul de cală. ”Dar de ce este interzisă the coconut?”, m-am trezit că întreb. ”Pentru că are ulei, se aprinde ușor și când începe să ardă nu se mai oprește”, mi-a explicat râzând indianca. Poor coconut, he cannot leave India!

NewDelhi30.JPGNewDelhi31.JPGNewDelhi32.JPGNewDelhi33.JPGNewDelhi34.JPGNewDelhi35.JPG

1 octombrie, după o noapte lungă (meditație în aeroport): Să călătorești doar ca să vezi niște obiective turistice e cam stupid și superficial. Trebuie altă motivație. Să afli ce este lumea și cine ești tu în lume? Să confrunți ceea ce știai despre lume cu realitatea?

Probabil eram foarte obosită, dar ceva adevăr tot este în asta. Nu mai găsesc aceeași satisfacție în a vizita LOCURI. Curiozitatea mi s-a mai tocit, acum că am văzut multe. Lucrurile se repetă cu mici variații, oamenii nu sunt chiar atât de diferiți, iar eu sunt mult mai greu de uimit. În plus, nici nu mă mai preocupă foarte tare să aflu cum este lumea, pentru că mi se pare o lume foarte mică și cam lipsită de imaginație, iar locul meu într-o astfel de lume pare irelevant.

Da, îmi trebuie altă motivație, dar care? Și, mai ales, de ce?

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.