Călătorii, Europa

Castelul Rosenborg, Grădina Botanică & Mica sirenă

August 11, 2015

Ne plac grădinile pentru că reprezintă natura îmblânzită și domesticită, ne simțim în siguranță acolo unde plantele stau cuminți în rândurile lor și explorăm cu îndrăzneală atâta vreme cât avem alei pe care nu ne putem murdări cu noroi.

Grădinile Castelului Rosenborg

Castelul Rosenborg, aflat la mică distanță de Galeria Națională a Danemarcei, are o astfel de grădină plină de flori, este chiar grădina regelui (Kongens Have), cea mai veche grădină regală a țării. Din toate grădinile văzute prin Danemarca asta mi-a plăcut cel mai mult: nu atât rondurile cu trandafiri (flori înțepate și arhicunoscute), cât cele cu flori perene colorate în culori delicate, ascunzând bănci în spatele crengilor lor.

M-am plimbat în sus și-n jos pe aleea de lângă Sølvgade și nu mai îmi venea să plec de acolo. Mai îmi lipseau o carte și mult liber de pierdut pe acolo și ar fi fost o după-amiază perfectă într-una din capitalele mele preferate: Copenhaga.

Intrarea: biletul pentru interiorul castelului costă 105 DKK, în grădină accesul este liber.

Copenhaga01.JPGCopenhaga02.JPGCopenhaga03.JPGCopenhaga04.JPGCopenhaga05.JPGCopenhaga06.JPGCopenhaga07.JPGCopenhaga08.JPG

Oprire la Grădina Botanică

Acum, când afară e-o ploaie rece de toamnă și eu sunt la a patra cafea, pot spune că vara anului 2015 e cu desăvârșire dusă și pot încerca să mi-o amintesc așa cum a fost ea: prea scurtă, prea cuminte, parcă într-o eternă așteptare a ceva ce va să vină, dar nu vine nicicând.

Călătoriile sunt câteodată un surogat pentru alte căutări care nu sunt întotdeauna „under our control” sau, cel puțin, așa ne place să credem. E mai ușor să îți cumperi un bilet de avion decât să îți rezolvi anumite probleme personale. E mai ușor să pleci într-o aventură prin țări străine decât să te privești atent în oglindă și să recunoști că, uneori, îți este frică. Imaginea pe care ne-o proiectăm în afară este aranjată minuțios, ca o grădină în care fiecare floare stă aliniată în rondul ei și nu își invadează suratele, pe când, în realitate, în interior suntem mai degrabă un hățiș de buruieni crescute anapoda care se sufocă reciproc.

Mi-ar plăcea să am mereu povești surprinzătoare și să scriu de fiecare dată cu har despre locuri lucruri care mi s-au întâmplat. Dar câteodată nu pot.

Copenhaga09.JPGCopenhaga10.JPGCopenhaga11.JPGCopenhaga12.JPGCopenhaga13.JPGCopenhaga14.JPGCopenhaga15.JPGCopenhaga16.JPG

Mica Sirenă din Copenhaga & Vrăjitorul Andersen

Departe, departe în largul nemărginit al mării, apa e albastră ca floarea albăstrelelor și limpede precum cristalul. Și e atât de adâncă, încât nicio ancoră n-o să-i poată atinge vreodată fundul! Dacă ai vrea să-l atingi totuși, ar trebui să pui nenumărate turnuri de biserici unele peste altele, de jos și până la suprafața apei. Ei bine, acolo, în adâncuri locuiește poporul mării.

Mica sirenă, Hans Christian Andersen

Adevărul e că nu m-am omorât niciodată după mica sirenă. Dintre toate poveștile lui Andersen cel mai tare m-a impresionat Fetița cu chibrituri. Frigul, Anul Nou, copilul oropsit care moare, toate astea au rezonat în mine mai mult decât orice poveste cu sirene. Mă identificam cu fetița care tânjea în fața unor viziuni strălucitoare pentru că și eu tânjeam după lucruri care nu se găseau înainte de ‘89, sufeream alături de personajul care îngheța de frig pentru că și mie îmi fusese frig, și eu stătusem în întuneric și simțisem gustul sărăciei. Sirena, pe de altă parte, nu îmi spunea nimic. O poveste nefericită de dragoste n-a avut prea multe șanse să mă impresioneze la vârsta copilăriei. Mă amuzau, mai degrabă, altele, ca Hainele împăratului, pe care o țin minte perfect până și acum!

Andersen a scris povești tare triste. Un năsos urâțel care n-a prea avut parte de fericire în dragoste, dar a fost foarte iubit de copii… Îmi pare rău că nu mi-a dat prin cap să merg prin locurile în care a trăit și a murit: casa lui Israel Melchior numită Rolighed din cartierul Østerbro sau cimitirul Assistens din Nørrebro, unde e înmormântat.

Am fost să văd, în schimb, mica sirenă, pentru că fetița cu chibrituri nu are deocamdată nicio statuie. Știam că e un loc turistic, dar nu dovedeam nimic neducându-mă acolo, atâta vreme cât aceea era prima mea vizită la Copenhaga și eram, în fapt și de drept, un turist ca oricare altul. Statuia se găsește pe la marginea orașului, dar nu chiar atât de departe încât să nu te poți întoarce de acolo până în Nyhavn pe jos. Lângă piatra pe care se odihnește sirena opresc rând pe rând multe autocare (în general cu turiști chinezi), care se pozează un pic isteric lângă statuie.

Pe apă oprește, la fiecare 5 minute, câte o barcă cu alți turiști, care au maxim 2 minute în care ascultă explicațiile ghidului și fac fotografii. Este înghesuială mare la mica sirenă și ai noroc dacă prinzi un moment în care chinezii nu sunt pe fază și îți poți face o poză cu ea. Lui Andersen nu cred că i-ar fi plăcut hărmălaia asta: dar el nu cunoscuse turismul în masă, pe vremea lui călătoriile erau rezervate anumitor clase privilegiate – el însuși a scris cărți de călătorie despre Spania și Portugalia sau vecina Suedia, acesta fiind un gen literar luat în serios la vremea aceea.

Copenhaga17.JPGCopenhaga18.JPGCopenhaga19.JPGCopenhaga20.JPGCopenhaga21.JPG

Nyhavn

Nyhavn e un loc animat și colorat, în care te poți simți bine, dar fără povești ca cele care au ieșit de sub penița lui Andersen, care a locuit o vreme în casa de la numărul 67, unde se găsește o placă memorială. Atât am reținut, că toate casele au fost vopsite cât mai colorat ca să îi înveselească pe marinarii care se întorceau acasă din vreun voiaj foarte lung. Nyhavn îl dai gata imediat, dacă n-ai planuri să zăbovești acolo, și poți pleca mai departe, prin marele oraș, pe urmele lui Hans Christian Andersen și al unor povești mai moderne care se țes chiar sub ochii tăi.

Copenhaga22.JPGCopenhaga23.JPGCopenhaga24.JPGCopenhaga25.JPGCopenhaga26.JPGCopenhaga27.JPGCopenhaga28.JPGCopenhaga29.JPGCopenhaga30.JPG

You Might Also Like

5 Comments

  • Reply Mihaela October 17, 2015 at 11:47 am

    Mi-e dor de Copenhaga 🙂 Si de paharul de vin pe care l-am baut pe sezlng pe terasa teatrului 🙂

    • Reply Anca October 17, 2015 at 11:51 am

      He he 🙂 Sezlongurile astea din Copenhaga sunt o treaba tare buna – asa mi-am petrecut ultima zi acolo, testand sezlongurile de pe malul apei 🙂

  • Reply eM November 8, 2015 at 2:06 pm

    Uuufff – ce dor imi e. Am fost acolo cu un an in urma si la anul sigur ne intoarcem.
    Vad ca ai scris mult despre Wonderful Copenhagen! Abia astept sa citesc tot tot tot!
    De curiozitate – ai fost si la castelul Kronborg – Helsingor?
    Foarte foarte bun blogul tau, muuulte informatii utile.
    Ma declar fan!

    • Reply Anca November 8, 2015 at 2:51 pm

      Da, am fost si la Helsingor, o sa public articolul saptamana viitoare.
      Chiar e “wonderful” Copenhaga, wonderful & cool… Am citit si blogul tau inainte de a merge acolo, ma bucur ca te-ai reapucat de scris 🙂

  • Reply Mâzgălica November 21, 2015 at 4:01 pm

    Fix prima imagine mă întâmpină în fiecare zi, ori de câte ori mă găsesc în fața frigiderului 🙂

  • Leave a Reply

    This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.