Cărți

Cărți despre India

January 28, 2018

Înainte de a merge în India mi-am pregătit o listă de cărți despre sub-continentul indian care să mă ajute să înțeleg mai bine viitoarea destinație. Din cărțile selectate o parte nu le-am găsit pe stoc, una s-a dovedit a fi mai degrabă despre UK decât despre India (Enigmatica sosire – V. S. Naipaul), iar altele le-am citit mai demult. Mi-a prins bine această ”documentare literară”, pe același principiu mi-am grupat lecturile de până acum pe o pagină dedicată.

* * *

Spațiul dintre nori. Cu rucsacul prin India – Desirée Halaseh

O carte care mi-a lăsat o impresie fragmentată: începe cu o prefață scrisă cu patimă, despre adevărurile de dincolo de fardurile cu care ne acoperim zi de zi, și continuă într-un stil diferit: prima jumătate a cărții e o abordare în stil ”ghid de călătorie”, mai degrabă destinații super-cunoscute, decât povești care să îți vorbească despre ce caută Desirée atât de departe de casă. Tonul e impersonal, nu știi dacă s-a dus acolo singură sau nu, dacă e în căutarea a ceva anume sau nu, la un moment dat în peisaj apar niște prieteni indieni care dispar la fel de brusc cum au apărut. În a doua jumătate a cărții tonul e mai personal, aflăm de existența unui Iulian și a unei Karina, se întrezărește ceva din personalitatea lui Desirée, până și India din aceste pagini e mai reală și mai puțin standardizată. Mi-a plăcut cartea, se citește ușor, dar ca stil nu este uniformă, cartea e mai degrabă un colaj de povești, decât o poveste unitară. La final am rămas destul de confuză: despre ce a fost călătoria asta, de fapt?

Cum de călătoreşti atât de mult? Care e secretul? Ce ştii tu şi noi nu dibuim în întuneric? Ca un buboi care stă să se spargă: fug de responsabilităţi, nu vreau să‑mi asum un trai repetitiv, mă îngrozeşte pleiada de fantezii consumeriste care vine odată cu încasarea unui salariu pipernicit, nu‑mi plac pauzele de masă, lasă‑mă să diger în pace, n‑am chef de amabilităţi la cafea, dimineaţa, în curtea ţarcului corporatist. Urlă‑mi „Neaţa!!!” pseudo‑optimist încă o dată şi îţi jur că e ultima, nu vreau să fiu prietena ta pe nici o reţea de socializare, n‑am chef de teambuilding‑uri scremute, la care nimeni nu vrea să participe benevol, nu‑mi plac pozele de grup, cănile inscripţionate cu denumirea pedepsei tale pe viaţă, şedinţele interminabile cu coada ochiului pe ceas, cadourile obligatorii, pomul de Crăciun din hol, tabelele cu cei mai înfometaţi şi mai extenuaţi angajaţi, termenele, obiectivele mereu în creştere.

Nu te aştepta să vin la aeroport oricine ai fi şi de oriunde ai veni. Infantilismul de care se îmbolnăvesc brusc unii atunci când pleacă de pe meleagurile natale mă lasă rece. Spaima orelor târzii la care aterizează pe un aeroport dintr‑o ţară nouă, oroarea tocmirii pe cont propriu a unui taxi, dilema schimbului valutar, Liderul care nu a vrut niciodată să fie lider 119 posibilitatea de a nu găsi conexiune la Internet sau prize, dispariţia oricărui tip de adăpost temporar sau imposibilitatea de a localiza un hotel decent în, desigur, centrul oraşului sunt manifestări clare ale unei maladii care ţi‑a furat autonomia, logica şi bunul‑simţ. Şi, dacă nici India nu poate să te înveţe asta – că vrei sau nu –, nimeni nu va reuşi. Ai cuvântul meu.

Lumina clară a zilei – Anita Desai

Un roman de cu totul altă factură este cel al Anitei Desai: aici povestea este construită atent, pleacă dintr-un punct bine definit (Old Delhi de dinainte și de după partiție) și curge leneș spre deznodământul final. Lumina clară a zilei este despre legăturile de familie și cele dintre oameni și destinul țării lor, despre vara lui 1947 când India s-a scindat și s-a format o nouă țară, Pakistan, dar și despre relațiile dintre hinduși și musulmani și complexitatea lucrurilor în mijlocul cărora trăim. O familie este o țesătură complicată de sentimente, amintiri și decizii care se întrepătrund cu spațiile mai largi ale istoriei. E o carte frumoasă din care afli mai multe despre India acelor vremuri, decât ai afla dintr-un ghid de călătorie.

Toți acei ani în care crezuse că se află în centru – îi privise pe toți rotindu-se în aer, apoi întorcându-se, aterizând ca păsările, strângându-și aripile și lăsându-și în jos picioarele până când atingeau terenul sigur. Teren ferm. Asta fusese casa – peluza, aleea trandafirilor, pomii de guava, veranda: domeniul lui Bim. Sunetele gramofonului lui Baba și porumbeii. Zilele și nopțile de vară. Iarna, răsadurile și nucile li plăpumile umplute cu vată.

Namaste. Un roman de aventuri spirituale în India – SEGA

Namaste e mai degrabă un roman de aventuri spirituale în Pune, la ashramul lui Osho, decât unul în care să te întâlnești cu mama India. Aproape toată povestea se petrece la acest ashram, pe care Sega îl privește cu venerație, ca o soluție pentru toate dilemele existențiale cu care a venit încărcat de acasă. Dacă nu știi mare lucru despre ashramuri și vrei să afli mai multe, cartea de față este un bun început. Pentru cei mai sceptici, așa ca mine, cartea lui Sega nu face decât să confirme ceea ce intuiam deja: o destinație, oricât de exotică ar fi, este doar un loc în care ești același om ca acasă; un înțelept, fie și unul faimos și mort, nu îți poate oferi răspunsuri la toate întrebările și durerile tale; iar un ashram este un business ca oricare altul. Namaste este o poveste onestă, în care autorul nu își ascunde vulnerabilitățile și suferințele sale, dar cred că de la un anumit punct încolo e un pic cam prea multă analiză personală, prea multe personaje care caută ceva și nu știu ce, care se complac în postura de victime și se ascund în ashramuri, în loc să își confrunte demonii în viața de zi cu zi, cum facem toți.

De ce nu m-ai oprit atunci? De ce nu mi-ai spus că ești tu? De ce m-ai lăsat să rătăcesc 20 de ani? se tângui el. Pentru că tot ceea ce îți doreai pe vremea aceea era să cauți, nu să te oprești lângă mine, veni blând răspunsul.

* * *

Alte cărți despre India, citite mai demult:
O călătorie în India – E. M. Forster
India secretă – Paul Brunton
Povestiri indiene – Rudyard Kipling
Shantaram și Umbra muntelui – Gregory David Roberts
Moștenitoarea tărâmului pierdut – Kiran Desai
Madame Mallory şi micul bucătar indian – Richard C. Morais

Alte recomandări?

You Might Also Like

1 Comment

  • Reply Desiree January 28, 2018 at 9:58 pm

    Merci Anca! Spatiul dintre nori e o serie de povesti scurte scrise in doua perioade diferite despre cum mi-a fost mie acolo. Mai intai timid si turistic iar ulterior in iures cu toti si toate. E mai putin despre India si mai mult despre un personaj aflat in constructie, intr-un puzzle care nu si-a aflat ultima piesa. Drumuri bune pe subcontinent!

    Desiree

  • Leave a Reply